Când devine un motiv grafic prea simplu pentru a fi protejat ca marcă? Iar dacă aparține unei case de modă de renume mondial, mai are acea formă vizuală nevoie de dovezi că publicul o recunoaște ca provenind de la un anumit titular? Aceste întrebări au fost aduse în prim-plan de o decizie recentă a EUIPO, care a refuzat parțial înregistrarea unui pattern triunghiular propus de Prada ca marcă europeană.
Industria modei este unul dintre cele mai creative, dar și cele mai vulnerabile domenii în ceea ce privește copierea, imitarea și exploatarea comercială a elementelor vizuale. Tocmai de aceea, protecția motivelor, imprimeurilor sau elementelor decorative prin marcă poate deveni un instrument strategic important. Cu toate acestea, nu orice desen, oricât de estetic, poate fi înregistrat ca marcă. Cazul Prada ilustrează perfect această linie de demarcație juridică.
Refuzul unui pattern „prea comun”: cererea de marcă depusă de Prada
În 2022, Prada SA a depus la EUIPO o cerere de înregistrare a unei mărci figurative constând într-un pattern repetitiv de triunghiuri isoscele inversate, dispuse pe un fundal alternativ alb-negru. Cererea acoperea o gamă largă de produse, din clasele 3, 9, 14, 16, 18, 20, 24, 25, 27, 28 și 35 – incluzând, printre altele, articole vestimentare, genți, textile, mobilier și servicii comerciale.
Oficiul european a formulat rapid o obiecție, susținând că semnul propus este lipsit de caracter distinctiv pentru majoritatea categoriilor de produse. În evaluarea sa, EUIPO a considerat că pattern-ul propus nu ar fi perceput de publicul relevant ca un semn de identificare a provenienței comerciale, ci mai degrabă ca un simplu element decorativ. Triunghiurile, în această formă și dispunere, sunt considerate de oficiu ca fiind comune în industria textilă și vestimentară, neavând nimic suficient de memorabil sau ieșit din tipar.
Prada a formulat apel împotriva deciziei, dosarul ajungând pe masa Board of Appeal – instanța internă a EUIPO care judecă contestațiile.
Decizia Board of Appeal: patternul nu îndeplinește cerința de distinctivitate
Prin decizia R 827/2023-2, Board of Appeal a confirmat refuzul pentru marea majoritate a claselor solicitate de Prada. În motivare, instanța a arătat că pattern-ul în cauză este „elementar din punct de vedere grafic” și similar cu alte motive frecvent utilizate pe textile sau obiecte de design. Cu alte cuvinte, un consumator mediu nu ar percepe acest pattern drept o marcă – adică un semn menit să indice originea produsului – ci ca o alegere stilistică generică.
Un aspect esențial în acest caz este faptul că Prada nu a invocat articolul 7(3) din Regulamentul privind marca UE, care permite înregistrarea unei mărci lipsite de distinctivitate inherentă dacă titularul dovedește că marca a dobândit caracter distinctiv prin utilizare. Prada nu a furnizat nici sondaje, nici dovezi de utilizare extinsă, nici materiale de marketing relevante, motiv pentru care Board-ul nu a avut cadrul legal pentru a evalua această posibilitate. Este o omisiune strategică notabilă, mai ales pentru un brand de talia Prada, care ar fi avut șanse reale să demonstreze distinctivitatea dobândită.
Decizia a avut ca rezultat respingerea cererii pentru cele mai relevante categorii de produse pentru Prada – inclusiv articole de îmbrăcăminte și accesorii – rămânând acceptată doar pentru anumite produse secundare (precum software, mobilier sau servicii de publicitate), pentru care pattern-ul nu era considerat comun.
Lecții importante pentru industria modei și pentru titularii de branduri
Cazul Prada evidențiază mai multe lecții esențiale pentru creatorii și deținătorii de branduri, în special din domeniul vestimentar:
În primul rând, chiar și cele mai renumite case de modă trebuie să respecte cerințele legale privind caracterul distinctiv. Notorietatea nu este suficientă în sine – oficiile de proprietate intelectuală evaluează obiectiv dacă semnul propus poate fi perceput de publicul relevant ca indicator al originii comerciale.
În al doilea rând, pattern-urile geometrice sau motivele decorative, frecvent utilizate în textile, accesorii sau obiecte de design, sunt prezumate ca fiind elemente pur estetice. Pentru ca acestea să poată funcționa ca marcă, este necesar fie un grad ridicat de originalitate, fie dovada că publicul le percepe deja ca semne distinctive asociate cu un anumit brand.
Aici intervine articolul 7(3) din Regulamentul privind marca UE – o prevedere esențială care permite înregistrarea unui semn lipsit de distinctivitate inerentă, dacă titularul dovedește că acesta a dobândit distinctivitate prin uz. În cazul Prada, această opțiune nu a fost invocată, ceea ce a limitat analiza Board-ului și a condus, practic, la respingerea mărcii pentru cele mai importante categorii de produse.
Ce ar fi putut face Prada? Ar fi fost necesară o strategie de probare a caracterului dobândit, prin:
- dovezi de utilizare extinsă a pattern-ului pe produsele sale, în toată Uniunea Europeană;
- materiale publicitare și campanii care pun accent pe motivul grafic ca element identitar;
- date privind vânzările și distribuția în UE;
- studii de piață sau sondaje care confirmă percepția publicului asupra pattern-ului ca marcă.
Acest tip de strategie este util nu doar pentru brandurile consacrate, ci și pentru cei care doresc să construiască o identitate vizuală protejabilă de la bun început. Pentru antreprenorii din industria modei, acest caz subliniază importanța unei abordări juridice adaptate tipului de semn vizual utilizat – fie că este vorba de logo-uri, pattern-uri, croieli sau combinații cromatice.
În acest sens, recomandăm lectura ghidului nostru dedicat special antreprenorilor și designerilor vestimentari: Ghid pentru antreprenorii din industria vestimentară: cum îți protejezi brandul, colecțiile și designul vestimentar
Acesta oferă explicații clare despre cum pot fi protejate elementele cheie ale unui brand din punct de vedere juridic, cu exemple concrete și soluții adaptate realităților din UE.
Protecția unei mărci figurative sau a unui pattern este un proces complex, ce presupune o analiză detaliată a contextului vizual, a percepției consumatorului și a uzului efectiv pe piață. Decizia EUIPO în cazul Prada marchează o poziție fermă privind distinctivitatea și demonstrează că eleganța unui motiv nu este suficientă pentru a-l transforma într-un semn protejat fără dovezi clare de asociere în mintea publicului.
Pentru titularii de drepturi din domeniul vestimentar, dar și din industrii conexe, acest caz este o invitație la prudență, planificare și protecție juridică riguroasă.
Pentru asistență, reprezentare și/sau consultanță privind înregistrarea unei mărci figurative sau a unui pattern la nivel european, Agenția TAS vă stă la dispoziție:
📧 E-mail: office@agentiatas.ro
📞 Telefon: 0745 160 163
