Până nu demult, întrebarea „este numele meu protejat?” se referea aproape exclusiv la lumea fizică: magazine, etichete, produse de pe raft. Astăzi, același brand poate apărea pe un obiect dintr-un joc video, pe o piesă vestimentară digitală sau într-un spațiu virtual de tip metaverse, și ridică exact aceleași probleme juridice.
Ceea ce pare o noutate pentru mulți antreprenori este, de fapt, deja o realitate reglementată. Instanțele și oficiile de mărci din întreaga Uniune Europeană au început să trateze produsele virtuale ca pe orice alt produs: cu aceleași reguli, aceleași riscuri și aceleași posibilități de protecție.
Ce sunt, concret, „produsele virtuale”?
Produsele virtuale sunt bunuri digitale care există exclusiv în mediul online sau într-un univers virtual. Câteva exemple concrete:
- Îmbrăcăminte digitală — o jachetă pe care avatarul tău o poate „purta” într-un joc sau platformă socială
- Opere de artă digitală — colecții NFT, ilustrații sau design-uri vândute ca bunuri unice
- Accesorii virtuale — ceasuri, genți, pantofi sau bijuterii care există doar pe ecran
- Spații și obiecte în metaverse — terenuri virtuale, mobilă digitală, decorațiuni pentru medii 3D
Toate acestea pot purta un brand, pot fi cumpărate și vândute și pot genera venituri reale — chiar dacă produsul în sine nu are o formă fizică.
De ce contează asta pentru protecția unui brand?
Sistemul european de mărci clasifică produsele și serviciile în categorii standardizate, cunoscute sub denumirea de Clasificarea de la Nisa. Atunci când înregistrezi o marcă, trebuie să specifici exact pentru ce produse sau servicii dorești protecție.
Problema apare atunci când un brand este înregistrat doar pentru produse fizice, iar ulterior apare un concurent care îl folosește pentru varianta digitală a acelorași produse. Sau, invers, când titularul unui brand digital descoperă că altcineva îl exploatează deja în lumea fizică.
Concluzia practică: o marcă înregistrată pentru „îmbrăcăminte” nu acoperă automat și „îmbrăcămintea virtuală”. Sunt categorii distincte, iar protecția nu se extinde de la una la alta fără o înregistrare explicită.
Cazul „Glashütte”: când un nume geografic devine și mai complicat în mediul virtual
Un exemplu foarte relevant vine din domeniul ceasurilor. Denumirea „Glashütte” este numele unui oraș din Germania, cunoscut de secole ca centru al industriei ceasornicărești de lux. În timp, această denumire a dobândit o semnificație aparte: consumatorii o asociază direct cu ceasuri de înaltă calitate.
Autoritățile europene au considerat că termenul „Glashütte” este descriptiv pentru ceasuri fizice – adică indică o origine geografică sau o calitate specifică, fără să poată funcționa ca marcă independentă.
Dar ce se întâmplă cu ceasurile virtuale? Logica aplicată de instanțe a fost consecventă: dacă un termen este descriptiv pentru un produs fizic, rămâne descriptiv și pentru versiunea sa digitală. Un ceas virtual care imită sau replică un ceas fizic este, în esență, același produs – doar că există pe un alt suport.
Această abordare are implicații clare: regulile care se aplică produselor fizice se aplică, în mod similar, și produselor virtuale echivalente.
Ce a schimbat, concret, practica oficiilor de mărci?
Începând cu 2022, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) a clarificat modul în care produsele virtuale sunt clasificate. Principalele precizări:
- „Produse virtuale” sunt recunoscute ca o categorie distinctă în Clasa 9 din Clasificarea de la Nisa (alături de software, aplicații și conținut digital)
- Serviciile NFT — adică serviciile de autentificare a unui activ digital unic — sunt tratate separat de activul în sine
- Serviciile de retail în medii virtuale — magazine online, platforme de vânzare în metaverse — sunt recunoscute în Clasa 35
Cu alte cuvinte, dacă vrei să îți protejezi brandul și în lumea digitală, trebuie să bifezi explicit aceste categorii la momentul înregistrării.
Cele mai frecvente greșeli pe care le fac antreprenorii:
- Înregistrează marca doar pentru produse fizice Dacă afacerea ta are sau poate avea o componentă digitală, protecția trebuie să includă și produsele/serviciile virtuale echivalente. Altfel, un concurent poate folosi același brand în mediul digital fără să încalce drepturile tale.
- Cred că NFT-ul „acoperă” tot Un NFT este un certificat de autenticitate, nu o marcă. Faptul că vinzi un produs digital sub forma unui NFT nu îți conferă drepturi exclusive asupra numelui sau logoul utilizat.
- Ignoră metaverse-ul pentru că „nu e relevant acum” Costul de a adăuga categorii suplimentare la momentul înregistrării este mic. Costul de a corecta situația mai târziu — prin opoziții, litigii sau înregistrări noi — poate fi semnificativ mai mare.
- Nu verifică dacă brandul lor digital este deja înregistrat de altcineva Odată cu creșterea pieței NFT și a platformelor de tip metaverse, tot mai multe mărci sunt înregistrate proactiv în aceste categorii — inclusiv de speculanți care nu le utilizează, dar care pot bloca sau monetiza conflictul.
Cum ar trebui să abordezi protecția unui brand în 2026?
Indiferent dacă ești la început de drum sau ai deja un brand consacrat, câteva principii sunt esențiale:
Gândește pe termen lung. Chiar dacă astăzi nu ai produse virtuale, dacă există o șansă rezonabilă că le vei dezvolta, înregistrează protecția de la bun început.
Specifică exact categoriile relevante. O înregistrare vagă sau incompletă poate lăsa goluri pe care alții le pot exploata. Categoriile pentru produse virtuale, NFT-uri și servicii în metaverse sunt deja bine definite — trebuie doar incluse.
Verifică dacă brandul tău este deja „ocupat” în mediul digital. O căutare de anterioritate trebuie să acopere și aceste categorii noi, nu doar cele tradiționale.
Aliniază protecția la modelul de business. Dacă vinzi atât fizic, cât și digital, protecția trebuie să fie la fel de completă în ambele medii.
Dacă vrei să vezi mai multe tendințe care schimbă peisajul mărcilor în acest moment, îți recomandăm și articolul nostru despre trendurile în materie de mărci în 2026.
Concluzie
Lumea virtuală nu este un spațiu liber de reguli juridice. Dimpotrivă, principiile care guvernează mărcile în lumea fizică se aplică direct și în mediul digital, uneori chiar cu o rigoare mai mare, pentru că practica este în formare și soluțiile nu sunt întotdeauna previzibile.
Cazul „Glashütte” și clarificările EUIPO arată că instanțele și oficiile de mărci nu tratează produsele virtuale ca pe o categorie exotică sau excepțională. Le tratează ca pe orice alt produs: cu aceleași cerințe de distinctivitate, aceleași limitări pentru termenii descriptivi și aceleași consecințe în caz de conflict.
Echipa TAS îți oferă consultanță și reprezentare pentru înregistrarea mărcilor la OSIM și EUIPO, inclusiv pentru produse virtuale, NFT-uri și servicii în metaverse.
📧 E-mail: office@agentiatas.ro
📞 Telefon: 0745 160 163
