Ți-ai lansat business-ul și alegi un nume care „spune tot” din prima. De exemplu, dacă vinzi servicii de curățenie, „Smart Cleaning” pare perfect: e clar, modern, ușor de reținut și sună bine în reclame, pe social media și chiar în Google.
Dar vine întrebarea care contează pe termen lung: dacă mâine apare un concurent cu „Smart Clean”, „Smart Cleaning Pro” sau „Cleaning Smart”, îl poți opri efectiv doar pentru că tu „ai fost primul” sau pentru că numele ți se pare suficient de apropiat?
Pentru foarte mulți antreprenori, răspunsul vine abia când apare o problemă: un refuz la înregistrare, o opoziție pierdută sau imposibilitatea de a bloca un nume similar. În practică, una dintre cele mai frecvente confuzii este echivalarea unui nume bun de marketing cu o marcă solidă juridic. Cele două nu sunt sinonime, iar diferența dintre ele poate decide dacă brandul tău este cu adevărat protejat sau rămâne vulnerabil.
Ce înseamnă, de fapt, un „nume bun” din punct de vedere de marketing
Din perspectiva marketingului, un nume bun este acela care reduce „timpul de înțelegere” la minimum. Clientul ar trebui să își dea seama dintr-o privire ce oferi, în ce domeniu activezi și ce promisiune generală faci. De aceea, denumirile care includ termeni explicativi sunt tentante: ele ajută la comunicare, la poziționare și, uneori, chiar la căutările online.
Să luăm câteva exemple simple. Dacă ai un service auto, „Auto Expert Service” transmite imediat ideea de competență și domeniul de activitate. Dacă oferi servicii IT, „Premium Tech Solutions” sună modern și „serios”, iar un potențial client înțelege instant că e vorba despre tehnologie și soluții profesionale.
Problema este că exact această „claritate comercială” poate intra în tensiune cu regulile de protecție juridică. Cu cât denumirea se bazează mai mult pe termeni comuni ai pieței — cuvinte pe care concurenții au nevoie să le folosească în mod legitim pentru a-și descrie propriile servicii — cu atât devine mai dificil de transformat într-un drept exclusiv puternic. Pe scurt, ceea ce funcționează excelent în reclamă nu este întotdeauna ceea ce funcționează excelent într-o procedură de înregistrare sau într-un conflict de marcă.
Ce caută legea mărcilor: nu claritate, ci distinctivitate
În dreptul mărcilor, regula de bază nu este „să spui clar ce faci”, ci să poți fi recunoscut ca o singură sursă comercială. Marketingul apreciază denumirile explicative, pentru că reduc timpul de înțelegere. Legea, însă, protejează denumirile care pot funcționa ca un semn distinctiv, adică un nume care îl face pe consumator să identifice imediat „firma X”, nu doar o categorie de servicii.
Asta înseamnă distinctivitate: marca nu ar trebui să fie alcătuită, în principal, din termeni uzuali sau descriptivi ai domeniului. Motivul este simplu și corect juridic: concurenții trebuie să poată folosi, în mod legitim, vocabularul comun al pieței pentru a-și descrie produsele și serviciile, fără ca un singur operator să „pună monopol” pe cuvinte necesare tuturor.
De exemplu, o denumire precum „Premium Tech Solutions” sună foarte bine comercial și transmite imediat domeniul (tehnologie) și o promisiune („premium”, „soluții”). Tocmai aici apare vulnerabilitatea: „tech” și „solutions” sunt termeni extrem de frecvenți în piață, iar „premium” este un calificativ publicitar uzual. Într-un conflict, protecția unei astfel de mărci tinde să fie mai îngustă, iar diferențe aparent mici pot fi considerate suficiente pentru coexistență (de tipul „Tech Premium Solutions”, „Premium Solutions IT” etc.), tocmai pentru că baza este formată din termeni pe care multe afaceri îi folosesc în mod natural.
Pe scurt, cu cât un nume este mai „explicativ” și mai apropiat de limbajul obișnuit al domeniului, cu atât este mai greu de transformat într-un drept exclusiv puternic. De aceea, alegerea denumirii nu ar trebui făcută doar cu ochii pe promovare, ci și cu o întrebare practică: îl voi putea apăra eficient dacă mâine apare un nume foarte apropiat?
Riscurile reale pentru business
Diferența dintre un nume „bun la marketing” și o marcă „bună juridic” nu rămâne la nivel de teorie. În practică, ea se vede exact în momentul în care vrei să îți securizezi investiția și descoperi că protecția nu funcționează așa cum te așteptai.
Primul scenariu este refuzul la înregistrare sau un refuz parțial. Se întâmplă frecvent când denumirea aleasă descrie prea direct serviciul ori produsul sau se bazează pe termeni foarte uzuali în domeniu. Antreprenorul rămâne cu un nume folosit în piață, dar fără un drept exclusiv solid. Al doilea scenariu apare în opoziții: chiar dacă brandul este „de-al tău” în percepția internă, într-o procedură la OSIM sau EUIPO contează cât de distinctiv este semnul, iar mărci construite din termeni comuni pot avea o capacitate redusă de a bloca variante apropiate.
Un al treilea risc, foarte frustrant, apare când apare un concurent cu un nume „aproape la fel”. Din perspectivă comercială, confuzia pare evidentă. Juridic, însă, dacă elementele principale sunt descriptive sau frecvente în piață, spațiul de manevră al concurenților este mai mare, iar diferențe care par minore pot fi considerate suficiente. În final, ajungi la cel mai costisitor efect: investești în logo, ambalaje, domenii, campanii și reputație, dar rămâi cu un brand greu de apărat, exact când ai nevoie de protecție.
De aceea, problema nu este doar „să înregistrezi o marcă”, ci să alegi una cu adevărat protejabilă. Dacă vrei să aprofundezi cum se construiește o marcă puternică încă din faza de selecție, îți recomandăm articolul nostru: https://agentiatas.ro/blog/cum-iti-alegi-o-marca-puternica/.
Cum arată o soluție echilibrată: marketing + strategie juridică
O soluție echilibrată înseamnă să nu alegi numele „doar” pentru cum sună în reclamă, ci și pentru cât de bine poate fi apărat juridic. În practică, funcționează cel mai bine denumirile care au un nucleu distinctiv (un element inventat, arbitrar sau clar individualizator) și, dacă este nevoie, un element secundar mai explicativ, folosit cu grijă.
La fel de important este să faci verificarea juridică înainte de lansare – pentru că este mult mai simplu să ajustezi un nume înainte să investești în identitate vizuală, domenii și campanii decât după ce apar opoziții sau conflicte.
Concluzia este simplă: un nume bun te ajută să vinzi, dar o marcă bună te ajută să îți păstrezi avantajul și să îți protejezi investiția pe termen lung. Pentru asistență, reprezentare și/sau consultanță în alegerea unei mărci distinctive și înregistrarea ei la OSIM/EUIPO, Agenția TAS vă stă la dispoziție la următoarele date de contact:
office@agentiatas.ro
0745 160 163
