+40 745 160 163

Valorificarea mărcii comerciale: cesiune vs. licențiere

În lumea modernă a afacerilor, gestionarea și exploatarea unei mărci comerciale reprezintă un aspect esențial în asigurarea succesului unei companii. Atunci când vine vorba de transferul drepturilor de proprietate sau de folosință asupra mărcii, există două opțiuni principale: cesiunea și licențierea. Ele sunt reglementate de Legea nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice, art. 46-50.

Ambele abordări au avantaje și dezavantaje, iar alegerea între ele depinde de obiectivele specifice ale fiecărei afaceri. În acest articol, vom explora diferențele centrale dintre cesiunea și licențierea mărcii comerciale, ajutând astfel titularii de mărci să ia decizii informate.

Cesiunea mărcii reprezintă transferul definitiv, total sau parțial, a drepturilor de proprietate asupra mărcii de la Cedent la Cesionar. Proprietarul renunță la controlul asupra mărcii, iar noul deținător obține drepturi de proprietate asupra sa.

Licențierea mărcii presupune acordarea de permisiuni de către titularul mărcii unei alte persoane pentru utilizarea acesteia în anumite condiții și pe o perioadă determinată. Proprietarul își păstrează dreptul de proprietate, iar licențiatul plătește o contraprestație pentru dreptul de a utiliza marca. Licența poate fi exclusivă sau neexclusivă.

Avantajele Cesiunii mărcii

Există mai multe beneficii ale cesiunii unei mărci, printre cele mai importante numărându-se:

  • Cesionarul beneficiază de o marcă deja recunoscută.
  • Procesul este mai rapid decât înregistrarea unei noi mărci.
  • Ambele părți obțin beneficii financiare, cedentul primind o sumă pentru marca sa, iar cesionarul dobândind un drept de proprietate asupra mărcii.
  • Cesiunea de marcă oferă drepturi neechivoce cesionarului, permițându-i să exercite un control exclusiv asupra mărcii și să împiedice alte persoane să o folosească fără autorizație.

Avantajele Licențierii mărcii

În același timp, procesul de licențiere a mărcii prezintă și el numeroase beneficii, cum ar fi:

  • Proprietarul mărcii generează venituri fără a pierde dreptul de proprietate asupra mărcii.
  • Licența poate fi benefică pentru titularul mărcii, ajutându-l să-și extindă marca pe noi piețe și teritorii.
  • Titularul mărcii poate profita de expertiza, resursele și canalele de distribuție ale licențiaților pentru a-și introduce marca în noi segmente de clienți sau regiuni geografice prin dezvoltarea de parteneriate.
  • Marca devine mai populară prin utilizarea acesteia de către licențiat.

Asemănări și diferențe între contractul de licență și contractul de cesiune

Cu privire la asemănările dintre cele două, putem aminti în primul rând faptul că atât licențierea, cât și cesiunea pot fi totale sau parțiale, acoperind toate sau doar o parte din produse/serviciile asociate mărcii. Mai mult, atât licențierea, cât și cesiunea pot implica transferul drepturilor asupra unei mărci în vigoare și valabile.

Mai mult, cererea de înscriere a unei cesiuni sau a unei licențe se depune la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) de către una dintre părți în cazul cesiunii sau de către titularul mărcii în cazul licenței, odată cu plata taxei legale. Publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială face ca cesiunea și licențierea să devină opozabile față de terți.

Cu privire la diferențele dintre cele două, amintim că cesiunea unei mărci reprezintă un transfer de proprietate asupra mărcii. Prin cesiune, titularul inițial renunță la controlul total asupra mărcii, iar aceasta devine proprietatea exclusivă a cesionarului. În schimb, licențierea funcționează precum o închiriere. Proprietarul (licențiantul) acordă licențiatului drepturi limitate de utilizare a mărcii în anumite condiții, iar acesta din urmă plătește o contraprestație pentru aceste drepturi. În licențiere, drepturile rămân în continuare la licențiant, care controlează calitatea și utilizarea mărcii.

Conform art. 49 din Legea nr. 84/1998, în licențiere, titularul mărcii are posibilitatea de a autoriza terții să utilizeze marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acestuia, în baza contractului de licență. În contrast, cesiunea nu poate limita teritorial folosirea mărcii pentru produsele sau serviciile la care se referă. Când este transferată prin cesiune, marca devine deplină și neechivocă în posesia cesionarului, fără restricții teritoriale.

Cesiunea unei mărci reprezintă un transfer definitiv și nelimitat în timp al drepturilor asupra mărcii. Licențierea, în schimb, implică acordarea de drepturi de utilizare limitate și temporare.

Contactați specialiștii Agenției TAS în cazul în care aveți nevoie de consultanță în domeniul proprietății intelectuale sau dacă doriți să încheiați contracte de cesiune de marcă sau de licențiere a mărcii.