Drepturile de proprietate intelectuală se împart în două categorii: drepturi patrimoniale și drepturi nepatrimoniale (se mai numesc și morale și rezultă din creația intelectuală). Acestea includ drepturile de autor, drepturile de proprietate industrială și pe cele conexe. Deși se consideră că aceste drepturi sunt intangibile, ele devin evaluabile în bani, prin valorificare.
Toate drepturile menționate anterior sunt transmisibile în parte sau în totalitate prin licență, cesiune și prin succesiune legală și testamentară.
Prin Convenția de la Barna se reglementează natura dreptului de autor în conformitate cu cele două sisteme de încadrare a cesiunii (monist și dualist) și cu teoriile formulate. Unul dintre sisteme prevede transmiterea drepturilor de autor în întregime moștenitorilor și persoanelor indicate de autor, iar cel de-al doilea realizează o delimitare clară între drepturile patrimoniale și cele morale, aspectul predominant fiindu-i atribuit celui de-al doilea.
Dreptul de proprietate dualist este cel care se aplică la nivelul întregii Uniuni Europene, inclusiv pe teritoriul României.
Modul de dobândire a drepturilor este aflat în strânsă legătură cu momentul obținerii protecției. În cazul în care drepturile se obțin anterior protecției, în timpul depunerii cererii sau după depunerea acesteia (dar înainte de aducerea creației la cunoștința publică), cesiunea este posibilă, dar cesionarul nu are drepturi certe. După publicarea în Buletinele Oficiale de Proprietate Industrială, succesorii beneficiază de drepturi provizorii, cu condiția ca cererea să se soldeze cu acordarea protecției. Există și o a treia situație, care este cea ideală și care constă în transmiterea drepturilor certe (în baza unor titluri) numai în condițiile în care protecția a fost obținută anterior.
Modul de transmitere a drepturilor
Lucrările de creație industrială pot fi valorificate de către autor sau de către intermediari (prin contract). Legea care reglementează dreptul de autor și drepturile conexe este Legea nr. 8/1996. Aceasta prevede reguli cu privire la cesiune, licență și transmiterea succesorală a drepturilor.
Cesiunea – este o convenție potrivit căreia titularul cedează drepturile patrimoniale în schimbul unei remunerații, așadar se consideră că aceasta este o modalitate de vânzare. Tipul de cesiune se specifică în cadrul contractului deoarece ea poate fi de mai multe tipuri: exclusivă, neexclusivă, temporară, definitivă sau parțială.
- Prin cesiunea exclusivă autorul sau titularul pierde dreptul de folosire a creației atât personal, cât și transmiterea sa.
- Cesiunea neexclusivă interzice cesionarului să întreprindă orice acțiune fără consimțământul titularului, care are în continuare posibilitatea de folosire și cedare a drepturilor de autor.
- Cesiunea poate fi limitată de timp, iar în funcție de perioada solicitată, ea poate fi fixată pentru totdeauna și irevocabilă sau poate oferi titularului dreptul de a relua titlul de protecție.
- Cesiunea totală se referă la cedarea tuturor drepturilor titularului sau autorului, conform brevetului sau certificatului.
- Cesiunea parțială are caracter de stăpânire în comun și se raportează la o parte dintre drepturile oferite de titlu. Ele pot fi legate de conținut sau de spațialitate.
Drepturile de proprietate intelectuală sunt caracterizate de limitarea temporală, iar contractul de cesiune încetează atunci când expiră durata de valabilitate a titlului de protecție.
Licența reprezintă un contract, în cazul căruia, spre deosebire de (anumite tipuri de) cesiune nu oferă celui care beneficiază de ea și dreptul de a transmite drepturile obținute, decât cu acordul titularului/autorului. Acesta transmite doar dreptul de utilizare a creației prin mai multe modalități: exclusiv, neexclusiv, total sau parțial.
- Licența exclusivă impune celui care cedează obligația de a nu transmite și altor terțe persoane drepturile de folosire a creației. În urma stabilirii unui acord, deținătorul acesta poate renunța sau nu la utilizarea obiectului contractului.
- Licența neexclusivă oferă titularului dreptul de a acorda licențe și altor persoane.
- Licența totală face referire la exclusivitate și la întregul ansamblu de drepturi oferite de titlul de protecție.
- Licența parțială se rezumă doar la o anumită parte a totalității drepturilor.
Transmiterea succesorală
Sunt transmisibile, prin mijloace reglementate de legi, drepturile de proprietate intelectuală cu caracter patrimonial. Cele care se încadrează în categoria drepturilor nepatrimoniale (cele legate de existența și integritatea fizică, identitate, moralitate) nu sunt transmisibile. Termenii folosiți pentru exprimarea noțiunii de succesiune (care este un concept mai larg) sunt și „transmisiune succesorală” sau „moștenire”.
Legile și regulile prevăd că transmiterea drepturilor patrimoniale de autor se efectuează la moartea autorului, începând cu data de 1 ianuarie a următorului an, pe o perioadă de 70 de ani. Toate hotărârile în acest caz, dar și în cazul împărțirii moștenirii din care fac parte drepturile de autor, stau sub aplicabilitatea dreptului comun. De asemenea, dreptul de folosire a invenției de către terți poate fi transmis (terțului) odată cu patrimoniul și doar în caz de deces prin moștenire legală. Prin moștenire se transmit atât drepturile, cât și obligațiile care decurg din înregistrarea obiectului proprietății intelectuale.
