Am văzut deja cât de necesar este procesul de înregistrare a unei mărci la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM). Siguranța și protecția sunt două dintre cele mai importante aspecte atunci când vorbim despre succesul unui produs sau al unei companii. La fel de semnificativă este și menținerea mărcii în funcție de anumite criterii bine determinate, menite să susțină longevitatea sa. A deține o marcă implică o serie de responsabilități de ordin financiar, concretizate în plata unor taxe corespunzătoare. De asemenea, titularul trebuie să fie dispus să efectueze și o serie de modificări atunci când circumstanțele impun acest lucru.
Aspectele de care trebuie să se țină cont în mod necesar sunt prezentate în cele ce urmează:
- Evitarea riscului de a pierde marca înregistrată. Odată înregistrată marca, chiar dacă durata protecției sale este de 10 ani, nu se poate considera că aceasta se află în siguranță în deceniul respectiv. Orice persoană poate solicita decăderea titularului din drepturi dacă marca nu a făcut obiectul unei utilizări pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani, fără existența unor motive bine întemeiate, care să argumenteze lipsa folosirii sale.
- Cultivarea unui simț practic și exprimarea opoziției în cazul apariției unei mărci care încalcă anumite standarde. Un titular nu trebuie să ezite să demareze un proces prin care să solicite anularea unei mărci a cărei identitate periclitează un aspect legat de propria marcă (atunci când apare un conflict între drepturile de proprietate). În caz contrar, denaturarea percepției publicului, în general, va fi iminentă. De asemenea, este importantă cunoașterea măsurilor legale care se impun a fi efectuate atunci când proprietatea intelectuală este pusă în pericol.
- Monitorizarea pieței naționale sau internaționale cu scopul menținerii unei evidențe a mărcilor concurente care apar pe piață. Fiecare industrie este suprasaturată de existența mărcilor similare aflate în strânsă competiție, de aceea, este important ca titularul să fie permanent conștient de mediul concurențial. Aceasta este o modalitate simplă de a se menține în top.
- Siguranța că marca înregistrată este percepută ca fiind una. Un aspect notabil de care trebuie să țină cont fiecare titular se află în strânsă legătură cu modul în care consumatorii percep respectiva marcă. Transformarea sa într-un nume generic dat anumitor bunuri sau servicii poate duce la anularea ei, conform intenției unor terțe persoane cu argumente valide.
- Cunoașterea modalităților de comercializare și valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală. Veniturile generate de drepturile de autor sunt reglementate de către lege. Deși sunt încadrate la categoria activităților independente, valorificarea lor se face în baza unor contracte. Cunoașterea articolelor care tratează acest subiect, dar și a argumentării Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Direcției Generale Antifraudă Fiscală face parte din atribuțiile unui titular responsabil de marcă înregistrată.
- Menținerea unei evidențe a longevității mărcii. Protejarea drepturilor de proprietate industrială nu e îngrădită de limite temporale, astfel că este nelimitată, dar condiționată de reînnoirea mărcii o dată la 10 ani. Această procedură se realizează succesiv, cu cel mult 90 de zile înainte de termenul la care expiră. Astfel că, responsabilitatea titularului este să se asigure că nu omite solicitarea prelungirii valabilității.
- Achitarea taxelor prevăzute de lege pentru reînnoirea mărcii. Deși este o procedură sigură, reînnoirea unei mărci se realizează contra unor costuri. Demararea acestei operațiuni se începe cu 3 luni înaintea expirării protecției, însă așa-numitul „termen de grație” permite acest lucru și în intervalul imediat următor de 6 luni. Această concesiune atrage cu sine majorarea costurilor cu 50%.
Trebuie să menționăm faptul că, folosirea simbolului ® (care marchează existența drepturilor de proprietate industrială) alături de marca înregistrată de fiecare dată când aceasta este folosită nu se aplică și pe teritoriul țării noastre. Dacă în cazul legislației anglo-americane se prevede utilizarea acestui semn alături de numele mărcii, în România nu există reglementări în acest sens în Legea nr. 84/1998, astfel că nu există consecințe dacă titularul nu folosește acest simbol.
