Procedura care precedă înregistrarea unei mărci constă într-o cercetare documentară a pieței pentru a afla dacă denumirea sau identitatea vizuală seamănă cu alta deja existentă. Acest proces trebuie realizat de un consilier specializat pe mărci, un avocat sau chiar de OSIM. Dar nicio cercetare nu poate fi infailibilă, așa că se poate întâmpla să ajungi să înregistrezi o marcă similară sau identică cu a altcuiva.
Pentru a eficientiza întregul demers se identifică tipul mărcii, clasele de servicii sau produse pentru care se dorește înregistrarea mărcii, numărul sau numerele de clasificare, situația mărcii (în curs de examinare, înregistrată sau examinată) și țara desemnată. Chiar dacă se dorește înregistrarea doar pe teritoriul României, este necesară analiza la nivel european și internațional, potrivit legislației în vigoare.
Mărcile înregistrate similare sau identice ajung să coexiste pe piață dacă nu interferează. Dacă înregistrarea este aprobată, iar companiile respective își desfășoară strict activitatea conform clasei serviciului sau produsului pentru care au aplicat, nu ar trebui să existe conflicte sau litigii. Problema apare atunci când sub umbrela unuia dintre branduri se desfășoară activități care se suprapun cu marca similară sau identică.
O metodă prin care pot fi evitate astfel de situații constă în efectuarea unei analize în care proprietarul să anticipeze expansiunea afacerii sale, iar în cazul în care se poate evita o suprapunere de orice fel, se pot evita și neînțelegerile. Dacă există mărci similare care se dezvoltă pe teritorii diferite, există puține șanse ca acestea să afle una de existența celeilalte. În cazul în care cele două ajung să coincidă din punct de vedere geografic se poate aplica un principiu al utilizării concomitente a mărcilor. Astfel părțile implicate recunosc oficial drepturile competitorului de a folosi marca respectivă, însă se ajunge la un proces prin care cele două se delimitează din punct de vedere teritorial sau din punct de vedere al claselor de produse sau servicii în care se încadrează.
Un aspect foarte important care trebuie luat în considerare înainte de negocierea unei coexistențe se referă la interesul public. Dacă acest acord al celor două părți nu este în concordanță cu doleanțele consumatorilor, cererea nu va fi validată. Înregistrarea mărcilor are în vedere și starea competiției pe piață, iar dacă aceasta este afectată, publicul țintă va deveni confuz.
Așadar, procesul de creare a unei mărci și a unei identități vizuale pentru un brand trebuie realizat în concordanță cu legislația în vigoare, pentru a evita degradarea nivelului de concurență de pe piață și confuzia în rândul consumatorilor. În cazul mărcilor similare, situația trebuie să corespundă unor norme etice pentru a se putea încheia un acord în beneficiul tuturor și a se evita un litigiu. Este dificil să poți accepta un principiu al utilizării concomitente, însă cu norocul de a avea un competitor onest cu scopuri bine delimitate care acționează în conformitate cu procedurile legale, chiar și mărcile similare sau identice se pot dezvolta.