Drepturile de proprietatea intelectuală asupra unităților de sine stătătoare se divid în trei categorii: dreptul de autor, marca înregistrată și patenta (brevetul). Conform benedict.com, dreptul de autor se potrivește reprezentărilor creative tangibile (cărți, tablouri, aplicații mobile), marca înregistrată protejează numele (de branduri, în special), iar patenta se aplică în cazul ideilor inovatoare.
Ce este dreptul de autor și cum se obține?
În majoritatea țărilor, dreptul de autor se obține în momentul finalizării actului creației, fără a înregistra existența produsului final și a obține un certificat.
Conform euipo.europa.eu „autorul unei opere beneficiază de drepturi de autor, independent de îndeplinirea oricăror formalități, de la momentul creării operei, atâta vreme cât opera astfel creată îndeplinește condițiile pentru protecție. În general, pentru ca o operă să fie protejată prin drepturi de autor trebuie ca aceasta să fie <<o creație intelectuală proprie a autorului>>, ceea ce în România presupune ca opera să fie exprimată într-o formă concretă, să fie originală (adică să poarte amprenta personalității autorului) și să fie într-o formă ce poate fi percepută de către alții.”.
De ce să înregistrezi un bun asupra căruia ai drept de autor?
Copyright-ul este asemenea posesiei unui bun palpabil, astfel că proprietarul său este îndreptățit să îl modifice sau chiar să îl distrugă, întrucât el reprezintă rodul muncii sale. În același timp, în lipsa înregistrării legale de către autor, oricine poate să își însușească acel concept/ design/ brand ca fiind al său, fără a fi descoperit, deci acesta este expus permanent furtului. De asemenea, dreptul de autor, fără înregistrare legală nu are o utilitate semnificativă, întrucât posesorul nu poate valorifica privilegiile financiare pe care le are, deci nu îl poate transfera în sfera comercială. Mai putem să spunem că pentru a avea o prioritate cu privire la opera creată, aceasta se poate înregistra la ORDA, și va fi mai ușor de demonstrat cine este titularul operei create.
Despre „înregistrarea legală a creativității”- drepturile asupra designului
În timp ce dreptul de autor trebuie demonstrat cu probe care sa ateste că un produs aparține unui creator, marca înregistrată se poate rezuma la un cuvânt, o frază, un nume, o literă, un logo sau o cifră corelată din start cu posesorul său de drept. Dacă se optează doar pentru existența drepturilor de autor, apare un dezavantaj major: acela că proprietarul trebuie să arhiveze cu mare atenție schițele, datele la care acestea au fost create și întregul parcurs până la obținerea produsului final, dar și să le aibă constant la îndemână.
Designul, încadrat în categoria „desene și modele industriale” se referă la aspectul exterior al produsului, indiferent că este vorba despre ceva în format fizic, precum ambalajul unui aliment sau despre totalitatea elementelor estetice care compun o structură virtuală (tipar, formă, stil, culoare) a unui site, de exemplu.
În cazul unui design protejat prin înregistrare legală obții dreptul exclusiv de a beneficia de toate avantajele acestei acțiuni: deținerea unei licențe, vânzarea sa și obținerea unui câștig financiar. Așa poți împiedica imitarea acestuia sau a unor părți componente și furtul său. În caz contrar, este dificil ca un creator să își apere întreaga estetică a unui design, iar pe piață pot apărea multe altele similare înregistrate (un exemplu relevant este constituit de designul unei jachete, obiect care poate avea caracteristici specifice, care copiate de un alt producător duc la nașterea de „obiecte contrafăcute sau falsuri”). Astfel că, o doză mai mare de credibilitate o va avea întotdeauna cel care își creează primul o identitate proprie bine conturată și imposibil de copiat fără repercusiuni.