Un subiect asupra căruia antreprenorii reflectează îndelung este cel legat de piețele internaționale. Există, însă, multe aspecte pe care aceștia trebuie să le ia în considerare atunci când vine vorba despre abordarea consumatorilor la nivel global. Iată elementele configurației care ar trebui să determine statele să își manifeste interesul pentru a asigura protecție intelectuală în relațiile economice internaționale, dar și circumstanțele impuse de piețele internaționale:
Mediul internațional este un sistem complex alcătuit din mai multe subsisteme. Factorii constituenți sunt diverși, de aceea este necesară identificarea lor, a caracteristicilor și a modului în care aceștia au evoluat. Caracteristicile acestui sistem sunt numeroase, însă în cazul abordării piețelor internaționale se remarcă un set care trebuie inclus în strategia de extindere a unui brand: intensificarea concurenței, piața materiilor prime (în caz că producția se va realiza în țara gazdă), noile tendințe protecționiste, saturarea anumitor piețe, adaptarea la noile condiții industriale și creșterea incertitudinii cu privire la evoluție.
Procesul de internaționalizare al unei companii depinde de o serie de factori care determină șansele de reușită într-un procent semnificativ: beneficii oferite de piețele externe, dar și avantajul concurențial viabil, existența unor resurse care asigură stabilitatea vânzărilor, minimizarea impactului taxelor și obținerea controlului asupra unor piețe. Acest proces are și o dimensiune legală, astfel că există o serie de tratate, convenții și acorduri care au statut de lege și se referă la protecția proprietății intelectuale. Diminuarea riscurilor de natură politico-insituțională poate fi asigurată de drepturile de proprietate intelectuală asupra activelor (corporale sau necorporale).
Abordarea piețelor internaționale prin francizare
Franciza este un aranjament comercial prin care cedentul oferă licența ce permite utilizarea numelui brandului contra unor taxe aferente. Acest angajament se încheie printr-un contract între francizor (cel care oferă permisiunea) și francizant (cel care primește drepturile), cel din urmă având obligația de a respecta politici și proceduri impuse (reguli comune de funcționare a rețelei). Drepturile intelectuale se cedează prin francizare. În cazul pieței internaționale se întâlnește franciza pe formatul afacerii. Astfel că franciza este considerată a fi „transferul internațional al tehnologiei comerciale” care oferă drepturi materiale și intelectuale, fiind sprijinită marca valabilă.
Gradul de accesibilitate pe piețele internaționale le împarte pe acestea în trei categorii: piețe accesibile, piețe greu accesibile și piețe inaccesibile (prohibite). Pentru a se ajunge la un sistem de protecție este necesară realizarea unei armonizări a legislațiilor naționale în conformitate cu un sistem de apărare al drepturilor, bazate pe aceleași norme internaționale.
Drepturile de proprietate intelectuală oferă avantajul achiziționării de bunuri și servicii în contextul protecției internaționale eficiente a mărcii, descurajând pirateria și contrafacerea. România este membru fondator al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) și a ratificat în anul 2001 noile reglementări internaționale în domeniul drepturilor de autor. În prezent, protecția proprietății intelectuale în România este similară cu cea a statelor membre UE, legislația națională fiind armonizată cu ultimele reglementări.
Pentru protecția invenției și în alte țări se poate obține un brevet național. Modalitatea cea mai facilă este calea internațională prin care se depune o cerere (cerere PCT) în care se specifică țările în care se dorește protecția. OSIM este implicat în această activitate doar dacă se recepționează cererile, se numerotează și se transmit la OMPI pentru efectuarea examinării.
